Despre trilogia "Fifty Shades" - E.L. James

Trebuie să recunosc că am auzit de aceste cărţi pentru prima oară pe Facebook, cu o "reclamă" de genul "Dr. Oz vă recomandă..". Şi am fost curioasă să văd ce recomandă Dr. Oz. Iar curiozitatea mea(mare, aproape fără limite) a fost răsplătită pe măsură :).

Despre cărţi nu vă spun prea multe, pentru a nu strica surpriza(plăcută sau neplăcută, depinde de fiecare).  Pot asemăna această trilogie cu un cocktail(aş spune "Safe Sex", dar "picanteriile" o fac să semene mai degrabă cu "Sex on the beach"), deşi prima carte a trilogiei - "Cincizeci de umbre ale lui Grey" -  începe banal(pentru a nu trezi suspiciuni, cred eu). Anastasia Steele (prenume de prințesă, după cum ştiţi) este îndrăgostită, irațională și dispusă să accepte o relație în termenii hotărâți de EL. Deși la început încearcă să stea la distanță de EL, nu își poate controla impulsurile atunci când se află în prezența lui. Ascunde ceea ce simte și ce face, de teamă să nu-și dezamăgească prietena și familia, și se simte rușinată pentru forța impulsurilor sale sexuale. Până aici, multe femei se pot regăsi în rolul Anei(printre care şi eu, evident). Acum apare amestecul între basm şi erotism. EL, eroul, este frumosul, arogantul Christian Grey, un bărbat dorit de toate femeile, puternic și foarte bogat - o variantă modernă a prințului din poveste. Ana este total inocentă în privința relațiilor sexuale, ca o Albă că Zăpada, însă în același timp este o femeie cu o personalitate puternică, diferită de toate celelalte femei din viața lui. Amândoi se îndrăgostesc din prima clipă unul de celălalt. Ficțiunea, până acum copilăroasă, se complică rapid, parcă pentru a clarifica faptul că aceste cărţi nu sunt pentru copii. Prințul se dovedește a fi un fel de Bărba Albastră, având o aură de pericol. Femeia trebuie să fie sclava lui și să accepte acest lucru de bunăvoie. Curând însă confuzia crește și mai mult, căci contractul prin care femeia ar trebui să devină o sclavă sexuală este de fapt un contract prin care ea se angajează să aibă grijă de sănătatea ei, făcând sport, mâncând regulat, și în același timp primește dreptul de a se retrage din relaţia respectivă oricând dorește. Ana încă nu s-a lămurit bine(dar nici eu, recunosc) dacă EL este un băiat rău sau un băiat bun. Apar detalii psihologice destul de grăitoare: Christian a avut o copilărie traumatizantă, având o mamă prostituată dependentă de droguri şi părinți adoptivi perfecționiști. Această copilărie ar putea fi responsabilă pentru lipsa lui de încredere în oameni. Totuși, orice bun simț psihologic dispare când aflăm că răceala lui este doar o fațadă menită să-l protejeze de suferință, iar nevoile lui excesive de dominare și control ascund o mare nesiguranță, în special de a pierde ceea ce iubeşte. El este un bărbat nu doar normal, ci minunat, capabil de o dragoste profundă și constantă, fiind orientat să aibă grijă de partenera sa. Până la urmă, nimic nu este ceea ce pare a fi. Relația care debuta atât de perturbator și periculos devine o adevărată poveste romantică presărată cu acte sexuale gândite să satisfacă femeia, realizând astfel că bărbatul dominator și fără scrupule este de fapt un bărbat sensibil și un amant excepţional.

Cărţile m-au inspirat şi m-au atras de la început, făcându-mă să îmi doresc o viaţă sexuală mai "condimentată" şi mai variată, încurajându-mă să îmi exprim preferinţele, să mai "scap" de pudismul şi inhibiţiile pe care le aveam până atunci, ajutându-mă să capăt mai multă încredere în mine. Desigur, partenerul meu a fost încântat de aceste schimbări ale mele. Schimbări în bine, cred eu :D.

Am învăţat din această carte că sexul este un "instrument" de comunicare foarte important într-o relaţie. Sexul nu este(şi nu ar trebui să fie) doar un act mecanic, ci un mod de a comunica dorinţele şi de a transmite apreciere, respect şi iubire. Sexul este un întreg care înseamnă mult mai mult, nu doar o simplă penetrare, iar femeile au nevoie de romantism. Drumul este mai important decât destinaţia, aşa că bărbaţii ar trebui să încetinească, pentru a se bucura de tot "scenariul". Intimitatea cere încredere reciprocă între cei doi parteneri, deoarece în centrul relaţiilor romantice dintr-un cuplu stă o formă superioară a intimităţii, ce se clădeşte numai şi numai pe încredere. Un bărbat trebuie să fie de încredere pentru femeia cu care întreţine relaţii sexuale, deoarece ea îşi exprimă cele mai intime dorinţe şi plăceri. Dar şi reciproc, pentru că şi bărbatul ar trebui să aibă o parteneră de încredere. Desigur, vorbesc din propria mea experienţă :D.
A fost o lectură plăcută, sexy, care m-a relaxat, m-a stimulat, dar din care am și învățat. Recomand cu plăcere aceste cărți, care mi se par ideale pentru zilele de vară. Și nu numai :).